Mana și stânca

Israeliții au continuat călătoria prin pustiu și s-au oprit lângă izvoarele de apă din care oamenii și animalele au putut bea și unde creșteau palmieri pentru a le oferi umbră în timpul odihnei. Apoi au mers prin deșertul Sin.

Ei au luat cu ei din Egipt doar puțină pâine pe care au mâncat-o repede. Ce să mănânce acum? Israeliții ar fi trebuit să-i ceară mâncare lui Dumnezeu. El îi iubea și nu putea să-i lase să moară de foame. Dar israeliții, care nu învățaseră să se încreadă în Dumnezeu, au început din nou să cârtească. Ei s-au dus la Moise și la Aaron și le-au spus:

– O, dacă am fi murit în țara Egiptului! Acolo aveam carne din belșug și pâine din belșug. Dar tu ne-ai adus în pustiu ca să ne înfometezi până la moarte.

Cât de nerecunoscători erau ei față de Dumnezeu și față de Moise! Dar Domnul, cel milostiv și îndelung răbdător, i-a spus lui Moise:

– Eu am auzit cuvintele poporului Meu și le voi da de mâncare.

În dimineața următoare, când israeliții au ieșit din corturile lor, au constatat că pământul era alb. Și Moise le-a spus:

– Iată pâinea pe care Dumnezeu a trimis-o din cer: adunați-o și duceți-o în corturile voastre.

Israelienii au început să adune această mană cerească (pâine) și ea era destulă pentru toată lumea. Dumnezeu o trimitea dis-de-dimineață și toată lumea trebuia să o ia în zori, pentru că se topea la soare.

Moise le-a spus:

– Nu adunați mană prea multă și nu o depozitați, căci Dumnezeu o va trimite în fiecare zi.

Dar unii oameni nu l-au ascultat pe Moise și au păstrat mana pentru a doua zi. Când au vrut să o mănânce dimineața, au descoperit că era plină de viermi. Au fost nevoiți să arunce totul!

La scurt timp după aceea, israeliții s-au confruntat cu o lipsă de apă. În pustiu nu erau râuri, lacuri și fântâni. Dar putea oare Dumnezeu să permită ca poporul să moară de sete? Bineînțeles că nu! Cu toate acestea, israeliții nu s-au adresat lui Dumnezeu, ci au venit la Moise cu alte reproșuri:

– De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să moară de sete copiii și vitele noastre în deșert?

Ei erau atât de furioși încât erau gata să-l ucidă cu pietre pe Moise. Dar Moise iarăși a mers cu această nevoie la Dumnezeu.

– Ce să fac cu acești oameni, Doamne?

Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise:

– Ia-ți toiagul și urcă-te pe deal și să mai meargă cu tine cineva din popor. Apoi, când vei ajunge la stâncă, lovește-o cu toiagul tău și de acolo va curge apă.

Moise a lovit stânca și din ea a curs apă proaspătă și curată. Cât de plăcut a fost acest lucru pentru poporul însetat! Buzele lor erau uscate, iar limbile și gâturile le ardeau de sete, dar acum puteau să bea apă suficientă și să-și umple ulcioarele și, de asemenea, să-și adape vitele.

În toată perioada în care poporul lui Israel a fost în pustie, Dumnezeu nu l-a abandonat, chiar dacă de multe ori poporul a cârtit și nu a avut încredere în El.

ÎNTREBĂRI

1) Cum era deșertul?

2) Ce au făcut israeliții atunci când au simțit foamea?

3) Cum i-a săturat Dumnezeu?

4) De ce s-a stricat mana când au încercat să o depoziteze?

5) Ce au făcut israeliții când au rămas fără apă?

6) De unde le-a dat Dumnezeu apa?