Muntele Sinai

Israeliții și-au instalat corturile la poalele muntelui, deoarece stâlpul de nor se oprise acolo. Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să urce pe munte, unde voia să-i dezvăluie ceva foarte important. Când Moise a urcat pe munte, Dumnezeu i-a spus:

– Ai văzut cât de milostiv am fost cu națiunea lui Israel, scoțându-i din țara Egiptului. Du-te și întreabă-i dacă vor să păzească poruncile Mele!

Moise a coborât de pe munte și i-a întrebat pe israeliți dacă vor asculta de vocea lui Dumnezeu. Ei au răspuns:

– Da, tot ce va spune Domnul vom face.

Apoi Moise s-a întors pe munte și i-a dat lui Dumnezeu răspunsul poporului:

– Israel spune că va asculta toate poruncile Tale.

Dumnezeu a spus:

– Le voi vorbi prin tine, Moise. Coboară la popor și spune-le să fie pregătiți pentru ceea ce le voi spune.

Moise s-a coborât la israeliți și le-a spus:

– Peste trei zile veți auzi vocea lui Dumnezeu și Îl veți vedea pe un nor pe vârful muntelui. Pregătiți-vă pentru aceasta și spălați-vă hainele, ca să stați înaintea Domnului în haine curate.

Moise a ordonat, de asemenea, să se traseze o linie în jurul muntelui, astfel încât nimeni să nu se apropie sau să atingă accidental muntele, ceea ce ar duce la moarte. De asemenea, nici animalele domestice nu aveau voie să se apropie de acest munte, pentru că urma să fie umplut de slava Domnului.

Trei zile mai târziu, dis-de-dimineață, oamenii au auzit un tunet mare care i-a făcut să tremure. Moise le-a spus să iasă din corturile lor și să-și întoarcă privirile spre Dumnezeu.

O priveliște înfricoșătoare li s-a arătat. Muntele Sinai era învăluit în fum, tremura și se cutremura, pentru că Domnul coborâse în formă de foc pe vârful lui. Se auzeau tunete, luminau fulgere, muntele fumega și tot poporul tremura de frică.

Domnul i-a spus lui Moise:

– Urcă la Mine în vârful muntelui!

Moise s-a supus și a urcat pe munte în fața întregului popor. Dumnezeu i-a vorbit:

– Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine! Să nu-ți faci idoli, să nu te închini la ei și să nu le slujești! Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău! Să-ți aduci aminte de ziua de Sabat ca să o sfințești: șase zile să lucrezi și să faci toată lucrarea ta, iar ziua a șaptea să fie Sabat pentru Domnul Dumnezeul tău! Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca zilele tale pe pământ să se prelungească. Să nu ucizi! Să nu comiți adulter! Să nu furi! Să nu minți pe aproapele tău! Să nu dorești să ai nimic din ce este al altcuiva!

Dumnezeu a terminat de vorbit, iar poporul s-a bucurat deoarece asculta cu teamă vocea puternică a lui Dumnezeu. Când Moise a coborât de pe munte, israeliții s-au apropiat de el și i-au spus:

– Roagă-l pe Dumnezeu să nu ne mai vorbească, pentru că ne-a cuprins frica. Lasă-l pe Dumnezeu să-ți vorbească, Moise, iar tu să ne vorbești nouă.

Apoi Moise s-a ascuns din nou în norul de pe vârful muntelui și i-a transmis lui Dumnezeu cererea poporului:

– Le este teamă să-Ți audă din nou vocea.

Dumnezeu a spus:

– Este bine că le este frică de Mine. Eu îți voi vorbi și tu le vei transmite cuvintele Mele.

Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să urce pe munte și să rămână acolo singur cu El. Moise a stat acolo patruzeci de zile fără să mănânce sau să bea, dar Domnul l-a ținut în viață și i-a vorbit din nor.

Biblia ne spune că Dumnezeu a poruncit poporului lui Israel să-I construiască un sanctuar, un cort, care să poată fi demontat și mutat din loc în loc. Acest cort a fost numit Cortul întâlnirii. Pentru a depozita tablele sfinte de piatră cu cele zece porunci scrise pe ele, ei au trebuit să facă o cutie din lemn de salcâm, care să fie căptușită în interior și în exterior cu aur. Această cutie a fost numită chivot.

Apoi Dumnezeu i-a dat lui Moise două table de piatră pe care El Însuși a scris cele zece porunci.