Prin apele Mării Roșii

Imediat ce israeliții au plecat, Faraon a regretat că le-a permis să facă acest lucru.

- Trebuie să-i ajungem din urmă! le-a poruncit el căpeteniilor sale. Îi vom aduce înapoi și îi vom pedepsi aspru.

În trăsuri cu două roți trase de cai, însoțiți de arcași care stăteau pe roți alături de conducători, egiptenii s-au repezit după ei.

Copiii lui Israel au pornit spre țara Canaan. Dumnezeu Însuși le arăta calea. El mergea înaintea lor ziua într-un stâlp de nor, iar noaptea stâlpul se transforma într-unul de foc. În timpul zilei, norul îi proteja de căldură, dar noaptea stâlpul de foc le lumina calea. Când norul se oprea, la porunca lui Moise, poporul își întindea corturile și se odihnea. Imediat ce norul începea să se miște, israeliții porneau din nou la drum.

Astfel, ei au ajuns la Marea Roșie și au așezat tabăra pe țărm. Abia au reușit să-și instaleze corturile, că au auzit în spatele lor zgomot și zăngănit al cailor și carelor. Privind spre Egipt, i-au văzut în depărtare pe Faraon și pe numeroșii săi soldați cu care și cai. Faraon îi urmărea pentru a-i aduce înapoi în Egipt.

Încremeniți, ei priveau la carele care se apropiau. Ce să facă? În față era marea, iar în spatele lor erau Faraon și soldații săi. Israeliții s-au speriat foarte tare și au început să-l certe pe Moise:

– De ce ne-ai adus să murim în deșert? Mai bine am fi fost sclavii egiptenilor decât să murim aici!

Spunând astfel, au dat dovadă de nemulțumire, dar Moise i-a liniștit cu blândețe și le-a spus:

– Nu vă fie frică! Veți vedea astăzi cum Domnul vă va ajuta! Domnul va lupta pentru voi, iar voi fiți liniștiți!

Și iată că s-a întâmplat un lucru extraordinar. Stâlpul de nor, care fusese toată ziua în fața taberei israeliților pentru a le arăta calea, s-a mutat și s-a pus între israeliți și armata egipteană. Egiptenii au văzut deodată în fața lor un zid gros de nori. Acest lucru i-a derutat, așa că Faraon le-a ordonat să se oprească și să aștepte ca norul să dispară.

Pe cât de întunecat era acest nor de partea egiptenilor, pe atât de strălucitor lumina el calea de partea copiilor lui Israel. Teama israeliților a fost într-o măsură oarecare diminuată. Dar ce să facă acum? Toată lumea se uita la Moise și atunci Dumnezeu i-a spus:

– Ridică-ți toiagul și întinde-ți mâna peste mare, iar israeliții vor trece prin mare pe pământ.

Moise a stat pe malul mării și și-a ridicat mâna deasupra apei. Marea a început să facă spumă și s-a ridicat un vânt din ce în ce mai puternic. El a suflat atât de tare încât a împins apa la o parte. În mijlocul mării s-a format o fâșie largă de pământ. În cele din urmă, în fața lor s-a format un pasaj, pe marginile căruia s-a ridicat un zid înalt de apă reținut de vânt. Dumnezeu a făcut o minune! Curajul s-a întors la israeliți. Familie după familie l-au urmat pe Moise, primul care a pășit pe fundul umed al mării.

În timp ce norul se ridica încet în fața egiptenilor, aceștia au început să-și grăbească caii. Când au văzut drumul care ducea dincolo de mare, au luat-o pe el. Curând, roțile carelor lor s-au împotmolit în nisipul umed, dar Faraon își gonea cu disperare armata înainte. Între timp, toți israeliții ajunseseră deja pe celălalt mal. Moise s-a întors spre mare și și-a lăsat în jos toiagul peste ea. Imediat, vântul a încetat să mai sufle și apele mării s-au grăbit la locul lor.

Israeliții priveau încremeniți marea. Egiptenii au dispărut din vizor, doar câteva detalii ale carelor pluteau pe apă.

Toți israeliții s-au bucurat și au cântat un cântec solemn împreună cu Moise.

– Domnul este tăria mea și slava mea. El a fost salvarea mea. El este Dumnezeul meu, de aceea Îl voi lăuda întotdeauna!

ÎNTREBĂRI

1) De ce au început egiptenii să-i persecute pe israelieni?

2) Cum a oprit Dumnezeu armata lui Faraon?

3) Cum a făcut Dumnezeu ca marea să se despartă?