Iacov și Esau

Timpul s-a scurs. Isaac a devenit bărbat. El s-a căsătorit cu Rebeca și lor li s-au născut doi fii: Esau și Iacov. Ei erau gemeni, dar nu semănau deloc unul cu celălalt.

Esau, fiul mai mare, era independent, puternic și un om iubitor de libertate. Lui îi plăcea, înarmându-se cu arc și săgeți, să umble la vânătoare prin pădure și pe dealuri. Deseori, el dispărea de acasă zile întregi și chiar săptămâni, iar când se întorcea, aproape întotdeauna aducea vreun animal sălbatic străpuns de săgeată. Esau era fiul iubit a lui Isaac.

Iar Iacov era fiul iubit al Rebecăi. El nu era un căutător neastâmpărat de peripeții ca fratele său. Iacov era cel mai des acasă, aproape de corturi, avea grijă de turmele tatălui său și ajuta celor mai mari în treburile cotidiene.

Cel întâi născut era Esau. Și cu toate că el se născuse cu doar câteva clipe mai devreme, era în drept să fie moștenitor.

Era cunoscut și faptul că, înainte de moarte, tatăl poate binecuvânta cu o binecuvântare deosebită doar pe unul dintre fii. Această binecuvântare semnifica prosperitate, măreție, de asemenea și înmulțirea familiei, robilor și slujitorilor, a turmelor și tuturor celorlalte lucruri pe care le conducea deja fiul. Pe lângă celelalte, aceasta însemna și bunăvoința Domnului. Conform obiceiului acelor vremuri, această binecuvântare deosebită aparținea fiului mai mare, adică lui Esau.

Dar fratele mai mic, Iacov, își dorea foarte mult să fie el principalul moștenitor, deoarece pentru el era important să primească, împreună cu binecuvântarea tatălui, bunăvoința lui Dumnezeu. Esau, dimpotrivă, nu se prea gândea la întâietatea pe care o avea primul născut. Pe el îl preocupa mai mult vânătoarea.

Într-o zi, Esau a plecat iarăși de acasă, iar Iacov a rămas să o ajute pe mama la gospodărie. Afară ardea rugul pe care el pregătea o ciorbă gustoasă de linte. Mirosul plăcut de mâncare se simțea de departe. Esau se întorcea obosit de la vânătoare. Hoinărise mult timp prin împrejurimi încercând să prindă ceva, iar acum se întorcea acasă foarte flămând. Aruncându-și armele de vânătoare la pământ, el a mormăit:

- Dă-mi ceva să mănânc!

Iacov, fără a se gândi mult, a zis:

- Acordă-mi mie în schimb dreptul care ți se cuvine ție ca întâi născut!

- Ce rost are acest drept de întâi născut, a mormăit Esau, dacă eu mor de foame?

Astfel Esau a schimbat dreptul de întâi născut pe o farfurie de ciorbă de linte. Iacov însă se bucura foarte mult în sine de acest lucru. Primul pas e făcut. Acum a mai rămas să sucească lucrurile astfel ca tatăl să-l binecuvânteze pe el, nu pe Esau.

Au trecut anii. Isaac a început să orbească și a slăbit mult. Într-o zi, el l-a chemat la sine pe Esau.

- Eu nu-mi cunosc ziua morții, fiul meu, a zis el. De aceea, doresc să-ți dau binecuvântarea mea părintească ție, fiului meu mai mare. Ia arcul și săgețile și prinde-mi un animal sălbatic. Pregătește-mi-l așa cum îmi place, adu-mi-l și eu te voi binecuvânta.

Esau și-a luat arcul și săgețile și a plecat nespunând nimănui nimic. Dar Rebeca, mama lui, prin peretele subțire al cortului, auzise cuvintele lui Isaac.

Ea s-a speriat: „Înseamnă că soțul dorește să-l binecuvânteze pe Esau!” Dar, cândva, Dumnezeu spusese că Iacov va fi binecuvântat! Pe lângă toate acestea, Iacov era fiul ei preferat... Ce să facă?!

Rebeca a fugit la Iacov și i-a povestit tot ce a auzit. Apoi ea a spus în șoaptă:

- Taie doi ieduți și adu-mi-i. Eu îi voi prepara așa cum îi prepară Esau. Iar tu îi vei duce mâncarea tatălui și te vei preface a fi Esau. Și Isaac îți va da ție binecuvântarea.

A trecut aproape jumătate din zi până totul a fost gata. Rebeca a scos hainele lui Esau și i le-a dat lui Iacov. El le-a îmbrăcat. Apoi Rebeca i-a acoperit mâinile și gâtul cu pielea iezilor, ca Isaac să nu-l recunoască pipăindu-i pielea fără păr (mâinile lui Esau erau acoperite cu un păr des). Iacov a luat mâncare și s-a dus în cort la tatăl său.

- Iată-mă tată, - a zis el.

Tatăl a ridicat capul și l-a întrebat:

- Cine esti?

Iacov, înghițind în sec, a mințit:

- Eu sunt, Esau, fiul tău întâi născut. Eu am făcut ceea ce m-ai rugat. Ia și mănâncă din vânatul meu și binecuvântează-mă.

Cele auzite l-au încordat pe Isaac. Vocea lui Esau suna cam straniu.

- Apropie-te de mine, fiul meu. Doresc să te pipăi, a spus el. De frică, fruntea lui Iacov s-a umplut de broboane de transpirație. Ce se va întâmpla dacă acum tatăl va observa minciuna lui?

Isaac l-a pipăit pe Iacov, dar mâinile lui ajungeau doar până la locul unde erau pieile iezilor.

- Straniu, a spus Isaac, vocea este a lui Iacov, iar mâinile ale lui Esau. Spune-mi sincer: tu ești Esau?

- Da, a răspuns Iacov, eu sunt Esau!

După ce a mâncat, Isaac a spus:

- Apropie-te de mine, fiule și sărută-mă!

- Iacov a făcut ce i-a spus tatăl. Isaac a simțit mirosul hainelor lui Esau și aceasta a spulberat ultimele lui îndoieli.

- Fiule, de la tine miroase a câmpuri mărețe pe care ni le-a promis Dumnezeu. Apropie-te și îngenunchează!

Când Iacov a îngenuncheat înaintea patului, tatăl și-a pus mâinile peste capul fiului. Apoi el a declarat solemn:

- Dumnezeu să te binecuvânteze cu roade din belșug și o mulțime de animale! Fie ca alte popoare să-ți slujească și fratele tău să-ți slujească! Blestemat să fie oricine te va blestema, binecuvântați să fie cei ce te vor binecuvânta!

Când Iacov ieșea din cort, se apropia și Esau, întors de la câmp.

- Iată-mă, tată, a spus el, ți-am pregătit mâncarea. Mă poți binecuvânta.

- Cum?! Dar cine a fost la mine înainte de tine? a întrebat speriat Isaac. Cui am dat binecuvântarea mea?

Atunci s-au descoperit toate lucrurile.

- Iacov m-a amăgit a doua oară! a exclamat Esau. La început, prin șiretenie, mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum și binecuvântarea părintească! Dar nu poți să mă binecuvântezi și pe mine, tată?

- Nu, fiul meu, a răspuns trist Isaac. Eu pot da o singură dată binecuvântarea promisă de Dumnezeu întâiului născut. Și pe tine te voi binecuvânta, dar dintre voi doi, nu tu vei fi primul.

ÎNTREBĂRI

1) Cum se numeau fiii lui Isaac? Cu ce se ocupau ei?

2) Ce intenționa să facă orbul Isaac, când l-a trimis pe Esau după vânat?

3) Cum s-a implicat Rebeca în amăgirea lui Isaac?

4) Merită să procedezi așa cu cei apropiați, după cum a procedat Iacov cu fratele și tatăl său? De ce?