Învierea lui Isus

În amurgul dinaintea zorilor, care învăluia orașul, în prima zi a săptămânii, câteva femei triste, două Marii și Salomeea, mergeau pe străzile înguste ale Ierusalimului. De ce erau fețele lor atât de triste? Se întâmplase un lucru îngrozitor:

Isus, Căruia fiecare dintre ele Îi datora atât de mult, este acum mort! Nu vor mai putea să-L asculte, nu vor mai putea să-L ajute așa cum o făceau înainte. Acum vor să-I aducă un ultim omagiu Învățătorului lor - să ungă cu miresme trupul Său fără viață.

Pe drum, femeile erau foarte neliniștite: cum vor putea muta piatra mare de la intrarea în peșteră? În cele din urmă, au ajuns în grădina unde se afla mormântul lui Isus. Dar ce este aceasta?! Piatra a fost dată la o parte și intrarea în peșteră a fost deschisă! Femeile s-au apropiat. Nu mai era nimeni în jur. Cu prudență, au intrat înăuntru. Acolo au văzut că banca de piatră unde fusese așezat trupul lui Isus era goală! Ce se întâmplase? Furase cineva trupul lui Isus?

Ele nu știau că Isus era deja în viață. De aceea, trupul Său nu era în mormânt.

Dis-de-dimineață, se întâmplase cel mai mare miracol dintre toate: Hristos a înviat! Un înger strălucitor coborâse din cer și rostogolise piatra, astfel încât oricine venea să vadă că Isus nu mai era acolo. Soldații care păzeau mormântul se speriaseră și au fugit.

Dar femeile nu știau acest lucru. Tot ce au putut vedea a fost un mormânt gol, ceea ce a supărat-o foarte tare pe Maria Magdalena. Ea a fugit imediat în oraș pentru a le comunica această veste lui Petru și Ioan, în timp ce femeile celelalte se întrebau ce să facă. Deodată, au văzut un înger în haine strălucitoare. Și el le-a spus vestea minunată:

- Isus este viu! Nu vă fie teamă! Întoarceți-vă repede în oraș și spuneți-le ucenicilor că Isus a înviat!