Răstignirea lui Hristos

Un detașament de soldați romani, lovind și biciuind cu putere, Îl hăituiau pe Isus și pe cei doi criminali care urmau să fie executați prin răstignire. Un număr mare de oameni îi urmau până la locul unde romanii îi răstigneau, de obicei, pe criminali. Acest loc a fost numit Golgota sau Locul Căpățânii. Romanii aveau o pedeapsă suplimentară: condamnatul, după ce era bătut, trebuia să-și poarte singur crucea.

Așadar, Isus a trebuit să poarte crucea grea de lemn pe propriul spate.

În timpul călătoriei Sale, El a căzut extenuat. Căpitanul a ordonat unui alt om, Simon din Cirene, să ducă crucea în locul lui Isus. Erau multe femei în mulțime care Îl urmau pe Isus și care plângeau, și se tânguiau, văzându-L suferind.

Când soldații au ajuns la locul de execuție, și-au îndeplinit misiunea murdară de a-L bate în cuie pe Isus pe crucea întinsă pe pământ. Au săpat o groapă, au așezat crucea în ea și au fixat-o. Soldații au făcut același lucru cu cei doi condamnați rămași. Crucile lor au fost așezate la stânga și la dreapta lui Isus. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”

Mai mulți prieteni apropiați, bărbați și femei, L-au însoțit pe Isus la locul execuției. Femeile plângeau. Puțin mai departe, stăteau oameni care râdeau de Isus:

- Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, ajută-Te pe Tine însuți și coboară de pe cruce! Atunci vom crede în Tine.

Unul dintre tâlharii răstigniți L-a insultat pe Isus. Celălalt, dimpotrivă, l-a oprit pe primul:

- Taci din gură! Noi suntem pedepsiți pe bună dreptate, după meritele noastre, dar El nu a greșit cu nimic!

Atunci, tâlharul s-a întors către Isus:

- Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!

Isus i-a răspuns:

- Îți promit că astăzi vei fi cu Mine în rai!

Deodată, s-a făcut întuneric în jur. Pământul s-a cutremurat.

Suferința fizică a lui Isus era cumplită, dar chinul său sufletesc era și mai mare. Păcatele întregii lumi erau asupra Lui. După câteva ore de chinuri inimaginabile, El a strigat cuprins de singurătate:

- Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?!

Isus a simțit toată mânia Tatălui Său Ceresc pentru păcatele tuturor oamenilor, o mânie pe care niciun om păcătos nu o poate suporta. Numai Hristos, Dumnezeu și Om, a putut să o îndure.

Întunericul s-a retras și Isus a rostit ultimele Sale cuvinte:

- S-a sfârșit! Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul.

După ce a spus acest lucru, Și-a dat ultima suflare. Capul I s-a plecat. Isus murise.

În aceeași seară, Iosif din Arimateea, un nobil bogat, care Îl iubea pe Isus, dar care se temea să-și demonstreze atitudinea, s-a dus la Pilat și i-a cerut permisiunea de a coborî trupul lui Isus de pe cruce și de a-l îngropa conform obiceiului iudaic. Guvernatorul roman a permis acest lucru.

Nicodim, care venise la Domnul noaptea și de atunci a devenit un adept secret al lui Hristos, l-a ajutat pe Iosif. El a adus tot ce aveau nevoie evreii pentru a înfășura trupul mortului: o pânză, tămâie, smirnă și aloe. Trupul lui Isus a fost înfășurat cu grijă în pânze și uns cu uleiuri. Apoi l-au dus într-un mormânt nou, săpat în stâncă, lângă locul răstignirii. Intrarea în mormânt a fost sigilată cu o piatră imensă și plată, care a fost rostogolită până la intrare pe un jgheab special, iar ei s-au întors acasă.

A doua zi, preoții cei mai de seamă și fariseii și-au amintit că Domnul a spus că va învia a treia zi. Au venit la Pilat, cerând soldați care să păzească mormântul lui Isus. Se temeau că ucenicii lui Isus ar putea fura trupul Său și ar putea spune că a înviat. Pilat le-a dat soldați care să păzească mormântul. Mai mult, pentru a exclude orice posibilitate de intrare pe ascuns, evreii au insistat ca mormântul să fie sigilat. Așadar, autoritățile au avut grijă să Îl păzească pe Isus mort, pentru că se temeau de necazuri din cauza Lui.