Întâlnirea de pe drumul spre Emaus

Doi dintre ucenici, frânți și deprimați, mergeau de la Ierusalim la Emaus. Pe drum, vorbeau între ei, încercând să înțeleagă ce se întâmplase în ultimele zile. Îl urmaseră pe Isus și sperau că El va deveni un mare lider care Își va elibera poporul. Acum El era mort... Dar în oraș se vorbea că Isus ar fi înviat... Vestea i-a nedumerit pur și simplu.

În timp ce vorbeau între ei, li s-a alăturat un călător. Era Isus. Domnul făcuse în așa fel încât ucenicii să nu-L poată recunoaște, căci erau cumva orbiți. A mers alături de ei în tăcere o vreme și apoi i-a întrebat:

- Despre ce vorbiți tot timpul? Și de ce sunteți atât de triști?

- De parcă nu știi ce s-a întâmplat în Ierusalim zilele astea! răspunse unul dintre ei.

Atunci ucenicii I-au povestit despre evenimentele din ultimele zile. După ce au terminat de vorbit, și-au continuat drumul în tăcere. După ce i-a ascultat în liniște pe ucenici, Isus a vorbit în cele din urmă:

- Sunteți cu adevărat incapabili să înțelegeți ce spun Scripturile? Altfel, ați fi știut că toate acestea trebuiau să se întâmple. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a trebuit să sufere și să moară pentru păcatele oamenilor, apoi să învie și să intre în gloria lui Dumnezeu. Acest lucru este menționat de multe ori în Scripturi, în cărțile lui Moise, în Psalmi și în Profeți.

Și le-a citat mai multe pasaje din Scriptură. Ei le cunoșteau pe cele mai multe dintre ele, dar fie că le înțeleseseră greșit, fie că nu credeau în profeții, fie că pur și simplu le uitaseră. Dar acum li s-au deschis ochii. Într-adevăr! Ceea ce trebuia să se întâmple conform Scripturilor se întâmplase! Domnul și Stăpânul lor venise să moară pentru oameni și să-i salveze de păcatele lor, nu să-i elibereze de sub puterea împăratului roman. Și El nu murise din întâmplare, ci pentru a reveni la viață. De ce nu și-au putut da seama de acest fapt mai înainte!

Pe măsură ce ucenicii Îl ascultau pe străin, tristețea lor se risipea. Dar tot nu aveau nicio idee despre cine venea cu ei.

Așa că s-au apropiat de Emaus și L-au invitat să mănânce cu ei și să petreacă noaptea. Străinul a fost de acord. Când totul a fost gata, a luat pâinea, a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a dat fiecăruia câte o bucată.

- Așa a făcut Isus întotdeauna. Ciudat, s-au gândit amândoi. Dintr-o dată, au avut o revelație: Isus stătea în fața lor!

La început nu L-au recunoscut, dar acum nu mai era nicio îndoială - era El!

În acel moment, Isus a devenit brusc invizibil. Cum de nu L-au recunoscut! Căci în acele momente, în timp ce El le explica Scripturile, inimile lor erau cuprinse de înflăcărare! Deși Isus nu mai era cu ei, cei doi prieteni nu mai erau triști. Isus era viu! Bucuria lor era atât de mare, încât ei au decis să o împărtășească și cu restul ucenicilor. Și-au strâns imediat lucrurile și s-au grăbit să se întoarcă la Ierusalim, la casa în care se aflau aproape toți ucenicii lui Isus.

ÎNTREBĂRI

1) Câți ucenici mergeau pe drumul spre Emaus? De ce erau ei triști?

2) Pe cine au întâlnit ei pe drum?

3) Cum L-au recunoscut ei pe Isus?