Pilda bunului samaritean

Într-o zi, a venit la Isus un om care cunoștea foarte bine Scripturile. Astfel de oameni erau atunci numiți învățători ai Legii, adică experți în Legea lui Dumnezeu. Omul Îi puse o întrebare Învățătorului, nu pentru că îi păsa de sufletul lui, ci pentru a-L pune la încercare.

„Dacă Isus va răspunde, se gândea învățătorul Legii, aș putea cu siguranță să Îi arăt că greșește.

- Învățătorule, a întrebat el, prefăcându-se că se înduioșează, ce trebuie să fac pentru a primi viața veșnică de la Dumnezeu?

Isus i-a răspuns, întrebându-l:

- Ce este scris în Scriptură?

Apoi, șiretul învățător al Legii a trebuit să răspundă el însuși la întrebare:

- Acolo scrie: „să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

- Așa este, îi spuse Isus, fă așa și vei avea viață veșnică.

Învățătorul Legii se simți ofensat și se grăbi să spună:

- Da, sunt conștient de acest lucru. Dar cine poate fi considerat aproapele nostru?

- Îți voi relata o istorioară, îi răspunse Isus.

Un om călătorea de la Ierusalim la Ierihon, o regiune pustie, unde călătorii erau adesea pândiți de hoți. Când l-au văzut pe călător, hoții au sărit de după o stâncă și au atacat victima. Tâlharii l-au bătut, i-au luat tot ce avea și au fugit. L-au lăsat pur și simplu pe călătorul rănit întins pe drum.

După o vreme, pe drumul acesta a trecut un preot. El a observat bărbatul rănit întins pe drum, dar a mers pe lângă el. N-a vrut să-l ajute. Mai târziu, un alt bărbat, un levit (slujitor al Templului), a trecut pe lângă omul rănit. Levitul a acționat la fel ca primul trecător, nu a zăbovit, a trecut repede pe lângă el.

În cele din urmă, pe lângă călătorul rănit a trecut un al treilea om, călărind pe un măgar. El nu era nici preot, nici levit, nici măcar nu făcea parte din poporul lui Israel. Era un samaritean, un locuitor al Samariei. Cei mai mulți dintre israeliți îi disprețuiau, deoarece credeau că aceștia nu Îl onorau pe Dumnezeu așa cum se cuvine. Prin urmare, sărmanul om nu se putea aștepta să primească niciun ajutor din partea samariteanului. Dar samariteanul l-a observat pe cel rănit și i s-a făcut milă de el. I-a pansat rănile, l-a pus cu grijă pe măgarul său și l-a sprijinit până la han. Samariteanul i-a plătit camera și l-a cazat pe noapte.

În dimineața următoare, când și-a luat rămas bun, i-a dat proprietarului niște bani și i-a spus: „Ai grijă de bolnav. Dacă acești bani nu vor fi suficienți, îți voi returna tot ce vei cheltui la întoarcere”.

- Deci, cine era aproapele călătorului atacat? a întrebat Isus la sfârșitul parabolei.

Nu a fost dificil să răspundă la această întrebare.

- Cu siguranță, cel care a ajutat, a spus învățătorul Legii.

- Așa este, a fost de acord Isus, și așa ar trebui să faci și tu!