Pilda cu oaia rătăcită

Isus le-a spus odată cărturarilor și fariseilor următoarea istorisire:

„Un cioban avea o sută de oi și se îngrijea ca nici una dintre ele să nu se piardă din turmă. Da, era un păstor bun, care își iubea animalele și se asigura ca, la sfârșitul unei zile lungi, acestea să se întoarcă acasă bine hrănite. Dar, într-o seară, în timp ce număra oile, a descoperit că nu mai erau decât nouăzeci și nouă de oi în turmă.

Păstorul le-a numărat din nou - din nou, nouăzeci și nouă! Deci, o oaie lipsește. O fi căzut cumva în prăpastie sau poate a fost mâncată de lup? Trebuia s-o găsească cu orice preț.

Păstorul a verificat iarăși cu atenție turma și a constatat că oaia care lipsea era, de fapt, un mielușel, cel cu o pată neagră pe nas.

După ce s-a asigurat că poarta de la țarcul oilor era bine încuiată, a pornit să o caute. Bineînțeles că se simțea inconfortabil la ideea ca nouăzeci și nouă de oi vor fi lăsate nesupravegheate, dar nu putea ezita, pentru că mielul pierdut era în pericol de moarte în fiecare minut.

Îngrijorat fiind, alerga atât de tare, încât a ajuns epuizat în munți. Dar nu era momentul să se odihnească. Căutarea abia începuse. Din când în când se oprea, își striga cu voce tare mielușelul și asculta cu atenție pentru a verifica dacă îl aude behăind în semn de răspuns. Însă dealurile din jur nu-i răspundeau decât cu un ecou...

Măcar să nu fi alunecat în prăpastie! Urcând pe dealuri, păstorul striga din nou și din nou după miel.

- B-e-e-e-e-e-e!, se auzi deodată un behăit slab ca răspuns.

Inima păstorului, care bătea deja cu putere, aproape că îi sări din piept de bucurie. Mielul lui era încă în viață!

El se repezi în direcția din care venea behăitul timid și iată-l, mielul pierdut! Animalul se afla pe o mică cornișă care ieșea din stâncă și nu se putea mișca nici înainte, nici înapoi.

Păstorul aruncă o privire pe panta prăpastiei pentru a vedea dacă exista vreo cărare pe care să ajungă la miel.

- Periculos, dar posibil, își spuse el.

Păstorul a coborât cu grijă, a pus mielul pe umeri și a urcat ușor. Ce fericit era! Și după felul în care mielul era cuibărit pe gâtul lui, se putea ghici că și el era bucuros de salvarea sa.

- Așa îi caută Dumnezeu pe oamenii care s-au îndepărtat de El, Își rezumă Isus istorioara. Vă asigur că, tot așa va fi mai multă bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăiește (se întoarce la Dumnezeu) decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți care nu au nevoie de pocăință.

ÎNTREBĂRI

1) Ce istorioară (parabolă) le-a spus Isus fariseilor?

2) Ce vă amintiți cel mai bine din această istorisire?

3) Ce înseamnă să te pocăiești?