Un prunc într-o iesle

Primul împărat al Imperiului Roman, Cezar Augustus, a fost inspirat de Dumnezeu să facă un recensământ al întregului teritoriu roman. Împăratul a emis un decret prin care toți locuitorii Palestinei trebuiau să meargă în orașul strămoșilor săi pentru a fi înregistrați.

Iosif și Maria locuiau în Nazaret la acea vreme.

- Știi că familia mea este din Betleem, îi spuse Iosif Mariei. Sunt o rudă îndepărtată a regelui David, care a condus țara cu multe secole în urmă, așa că trebuie să mă duc într-acolo.

- Într-o stare obișnuită, călătoria asta nu mi-ar fi fost prea dificilă, îi răspunse Maria cu un ușor suspin, doar știi că sunt pe cale să nasc un copil. O călătorie este anevoioasă și nu va fi bine pentru El să se nască într-un loc străin.

- Eu voi fi mereu cu tine, Maria, o consolă Iosif. Îngerul a spus că Pruncul pe care Îl vei naște va fi Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu va avea grijă de noi.

Astfel, Maria și Iosif au pornit la drum. Deși aveau un măgar, se deplasau încet și călătoria a durat mai multe zile. Când, în sfârșit, au ajuns la Betleem, călătorii obosiți au căutat un loc unde să doarmă.

- Scuzați-mă, se adresă Iosif unuia dintre hangiii care se plimbau în sus și în jos prin fața casei sale, este posibil să obținem o cameră în casa dumneavoastră?

- Îmi pare rău, îi răspunse acesta, toate locurile sunt ocupate.

- Toate locurile sunt ocupate?! Dar unde să dormim atunci? Nu aveți vreo cămăruță mai mică? Știți, soția mea așteaptă un copil și s-ar putea să nască chiar în această seară!

- Îmi pare rău! Mi-ar plăcea să vă ajut pe dumneavoastră și pe soția dumneavoastră, dar nu am niciun loc disponibil.

Maria, speriată, îl prinse de braț pe Iosif:

- Dar nu putem rămâne sub cerul liber! E prea frig afară; sunt îngrijorată, în primul rând, de copil!

Stăpânul se apropie.

- Ei bine, nu va trebui să stați afară. Am un grajd în spatele curții. Vă puteți face un loc confortabil în paie, iar animalele vă vor ține de cald.

- Vă mulțumim pentru bunătatea dumneavoastră, vă mulțumim din suflet! i se adresară Iosif și Maria.

În timpul nopții, se întâmplă ceva cu totul uimitor: Fiul lui Dumnezeu, care a creat lumea și ține toată creația în mâna Sa, Se întrupă într-un Prunc neajutorat, fiind nevoit să Se odihnească pe paie în grajd. Desigur, nimeni nu putea spune, după înfățișare, că acel copil era Fiul lui Dumnezeu. Maria Îl așeză în iesle, adică în jgheabul din care mâncau, de obicei, vacile și măgarii. Acum, Copilul se mișca în acel jgheab și scâncea ușor, ca toți copiii nou-născuți. Iosif se uită la Maria:

- Îți mai amintești ce ți-a spus îngerul despre acest Copil? Este greu de crezut, pentru că este atât de mic, iar condițiile sunt atât de sărăcăcioase!

- Și totuși este adevărat, Iosif - îi șopti Maria - și totul se va împlini exact așa cum a spus Dumnezeu.