Daniel și prietenii săi

La curtea lui Nebucadnețar trăiau câțiva tineri evrei, descendenți ai unor familii regale și princiare. Regele avea un plan special pentru acești tineri. El a decis să-i instruiască pe tineri timp de trei ani, învățându-i limba caldeeană și diverse științe, pentru ca apoi ei să devină ajutoarele sale în conducerea acestui mare imperiu.

Numele lor erau Daniel, Anania, Mișael și Azaria. Dar, pentru ca nimic să nu le amintească de originea lor evreiască, li s-au dat nume babiloniene: Belșațar, Șadrac, Meșac și Abed-Nego.

Prietenii, aflându-se în captivitate, au continuat să creadă și să se roage Dumnezeului lor. Încă de la început, în ciuda amenințării cu moartea, ei au hotărât să nu se spurce cu mâncarea și vinul de la masa regelui.

Dumnezeu a binecuvântat curajul și credincioșia tinerilor și le-a dat înțelepciune, cunoaștere și capacitate de învățare, precum și frumusețe exterioară.

Daniel a primit un dar special de la Dumnezeu: cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, el putea interpreta vise și vedenii.

Într-o zi, el a explicat visul lui Nebucadnețar pe care nimeni nu putuse să îl înțeleagă. Regele a fost uimit de acest lucru, dar tânărul Daniel a spus că această abilitate nu era meritul lui, ci era un dar de la Dumnezeu. Nebucadnețar L-a slăvit pe adevăratul Dumnezeu la care se închina Daniel.