Iona și evadarea lui

În antichitate, pentru a duce cuvântul Său regilor sau unor națiuni întregi, Domnul alegea oameni speciali, numiți profeți. Aceștia trebuiau să îndeplinească poruncile Sale. Unul dintre acești profeți a fost un om numit Iona.

Într-o zi, Dumnezeu i-a dat o poruncă neobișnuită:

– Iona, a spus Dumnezeu, du-te la Ninive și predică acolo!

La început, Iona a crezut că a auzit greșit. La Ninive? Ninive era cel mai mare oraș din Asiria, o țară vecină mare și puternică. Era imposibil să predici acolo! Oamenii din țară l-ar fi luat în râs. S-ar putea să-l bată sau chiar să-l omoare.

– Nu, a decis Iona, nu mă voi duce niciodată la Ninive!

Pentru a evita să împlinească porunca lui Dumnezeu, a decis să fugă de Dumnezeu și să se ascundă într-o țară străină. Plătind pentru călătorie, s-a îmbarcat pe o navă și a plecat.

La început, totul mergea bine, nu amenința niciun pericol. Dar când au ajuns departe în largul mării, s-a iscat o furtună mare. Valurile se ridicau din ce în ce mai mari. Marinarii erau îngroziți și, când au crezut că vasul se va scufunda, au strigat tare la zeii lor:

– Ajutați-ne! Salvați-ne! Zeilor, ascultați-ne!

Dar furtuna a continuat să se dezlănțuie. Ce se întâmpla cu Iona? La urma urmei, el Îl cunoștea pe Dumnezeul cel viu. Se ruga și el? Nu, pentru că nu voia să-i amintească lui Dumnezeu de el însuși. Iona a coborât în cala corabiei, s-a întins acolo și a adormit. Dar căpitanul corabiei a venit la el și l-a trezit:

– Ridică-te și roagă-te la Dumnezeul tău, dacă îl ai! Nu vezi că ne înecăm?!

Iona bănuia că această furtună avea ceva de-a face cu el și cu fuga sa, dar nu dorea să vorbească cu Dumnezeu.

Marinarii stăteau pe punte.

– Să tragem la sorți, a strigat unul dintre ei prin vuietul furtunii. Așa vom afla din cauza cui ne pedepsește Dumnezeu cu această furtună.

Sorțul a căzut pe Iona.

– Cine ești și ce ai făcut, de te pedepsește Dumnezeu atât de mult pe tine și pe noi împreună cu tine?

– Eu slujesc Dumnezeului celui viu care a făcut cerurile, pământul și marea, a spus Iona. Dar acum fug de El. El m-a trimis la Ninive, dar eu nu am vrut să merg acolo.

Marinarii au rămas tăcuți, neștiind ce să facă cu acest bărbat.

– Luați-mă și aruncați-mă în mare! a spus Iona. Atunci furtuna se va opri. La urma urmei, acest dezastru s-a abătut asupra voastră numai din cauza mea.

– Nu, au decis marinarii, nu putem face asta.

Dar când și-au dat seama că toate eforturile lor erau în zadar, i-au cerut iertare Dumnezeului lui Iona, pe care nu-L cunoșteau, și l-au aruncat pe Iona peste bord.

Imediat, furtuna s-a potolit. La început, marinarilor nici nu le venea să creadă, dar apoi au îngenuncheat pe punte și au început să se roage la adevăratul Dumnezeu.

Dar ce s-a întâmplat cu Iona? S-a înecat?

Nu! Domnul nu dorea ca profetul Său să moară. El voia ca Iona să predice în Ninive. Așa că Dumnezeu a trimis un pește uriaș care l-a înghițit pe Iona. Timp de trei zile și trei nopți, profetul a rămas în interiorul peștelui. În tot acest timp, el s-a rugat Domnului. Și Domnul a poruncit peștelui să îl scuipe pe Iona pe uscat.

„Cât de puternic este Dumnezeu!” se gândi Iona ajungând la țărm. „El poate porunci furtunilor și animalelor marine, iar acestea se supun”.

Așa că a pornit imediat spre Ninive.