Pavel și Sila

Cândva Saul îi ura și îi persecuta pe creștini, dar acum lucra din greu pentru a răspândi Vestea Bună. Ca și cum ar fi confirmat schimbarea din el, Saul era acum numit mai des Pavel. El a călătorit chiar și în Europa, însoțit de o serie de oameni cu aceleași convingeri. Oriunde mergea, Pavel căuta, în primul rând, să se întâlnească cu evreii, care, în lipsa unei sinagogi, se reuneau adesea în Sabat, în aer liber. După una dintre aceste adunări, o femeie îmbrăcată bogat s-a apropiat de el. Numele ei era Lidia. Ea l-a rugat să-i spună mai multe despre Isus.

Conversația s-a prelungit. Spre sfârșit, Lidia a spus:

- Roagă-te cu mine ca Dumnezeu să mă accepte ca pe un copil al Său. Apoi, aș dori foarte mult să fiu botezată.

După botez, Lidia l-a invitat pe Pavel și pe prietenii săi să stea la ea acasă. Dar Pavel și Sila, unul dintre însoțitorii săi, nu au rămas prea mult timp acolo, deoarece, după câteva zile, judecătorul orașului i-a condamnat la închisoare. Unii dintre locuitorii orașului au fost indignați că evreii predicau aici, printre greci și romani. Pavel și Sila au fost puși într-o celulă cu niște țăruși speciali pe podea, în care erau legate mâinile și picioarele prizonierilor. Pavel și Sila nu puteau să se miște, cu atât mai puțin să se ridice în picioare.

Cu toate acestea, ambii predicatori știau că Dumnezeu era cu ei și în închisoare. El îi întărea și le dădea curaj.

Bărbații lui Dumnezeu se bucurau și interpretau cântece în care Îl lăudau pe Dumnezeu. La început, în liniște, apoi din ce în ce mai tare, astfel încât chiar și celulele vecine îi auzeau. Prizonierilor nu le venea să-și creadă urechilor: cum puteau oamenii să cânte cu atâta bucurie în timp ce se aflau în închisoare?

Dintr-o dată, un alt sunet s-a amestecat cu vocile umane: un zgomot surd. În clipa următoare, totul a început să se miște. Cutremur! Clădirea s-a cutremurat, dar nu s-a prăbușit.

Pavel și Sila au observat că pietrele de la baza turnului au început să se deplaseze într-un anumit fel, astfel eliberând mâinile și picioarele prizonierilor. Ușile spre exterior, de asemenea, s-au deschis.

Paznicul închisorii s-a trezit din cauza cutremurului.

Sărind în sus, a constatat că ușile erau descuiate.

- Toți prizonierii au fugit! - s-a gândit el. - Voi fi aspru pedepsit pentru asta. Mai degrabă mi-aș lua viața.

Când Pavel a văzut că gardianul își scosese sabia și era pe punctul de a-și pune singur capăt zilelor, a strigat cu voce tare: „Nu face asta! Suntem cu toții aici!”

Temnicerul s-a asigurat că nimeni nu a fugit și i-a îmbrățișat pe Pavel și Sila. Dacă Dumnezeul acestor oameni aranjează cutremurarea pământului pentru a-i elibera, atunci El trebuie să fie adevăratul Dumnezeu.

- Domnii mei, ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?

- Crede în Domnul Isus Hristos și atunci vei fi mântuit, a răspuns Pavel.

După această întâmplare, gardianul închisorii i-a invitat pe amândoi în casa lui.

Pavel și Sila l-au urmat cu nerăbdare, vorbindu-i despre Isus. Ei au povestit că Isus a făcut numai lucruri bune, vorbind și trăind astfel, încât oamenii să fie siguri că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Au povestit cum soldații romani L-au răstignit pe Isus pe cruce, deși era nevinovat. Și că ei înșiși, Pavel și Sila, nu au fost surprinși de persecuția pe care au trebuit să o îndure. De ce ar trebui să fie ei tratați mai bine decât Domnul lor? De asemenea, au explicat tuturor membrilor familiei temnicerului că Isus a murit pentru a ispăși păcatele oamenilor, inclusiv ale fiecăruia dintre ei. Acolo, pe cruce, El a luat păcatele pentru ca să poată fi restabilită armonia în relația omului cu Dumnezeu. Pavel și Sila nu au uitat să vorbească despre învierea lui Hristos și despre Duhul Sfânt, prin care Isus este mereu cu cei care cred în El.

- Și eu vreau să aparțin lui Isus! a spus paznicul. Vreau să-i cer să mă accepte drept copil al Său.

- Dacă Dumnezeu acceptă și femei, aș vrea să-L slujesc, i se alătură soția sa.

Pavel a spus:

- Bineînțeles, vestea bună se referă și la femei! Și la copii! Există deja o femeie în orașul tău care a devenit creștină.

După discuție și botez, stăpânul le-a oferit lui Pavel și Sila ceva de mâncare. Când a răsărit soarele, s-au grăbit să se întoarcă la casa Lidiei, care era deja foarte îngrijorată pentru ei. Acum, Pavel și Sila îi puteau relata nu doar cum i-a protejat Dumnezeu, ci îi puteau povesti și despre familia gardianului care se întorsese la Domnul în acea noapte!

ÎNTREBĂRI

1) Unde au fost duși Pavel și Sila?

2) Cum se explică faptul că Pavel și Sila cântau noaptea în temniță?

3) Cum au fost eliberați Pavel și Sila?

4) Ce s-a întâmplat cu temnicerul și cu familia sa?