
Necredința lui Toma
Biblia, Evanghelia după Ioan, capitolul 20, versetele 19-20, 24-29
În seara zilei dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.
Unul dintre cei mai apropiați ucenici ai lui Isus, Toma, nu era cu ceilalți când Domnul le-a apărut și le-a arătat rănile Sale. A doua zi, prietenii săi i-au povestit cu entuziasm ce se întâmplase, dar Toma a clătinat doar din cap.
- Nu vă cred, a spus el. Înainte să cred toate acestea, trebuie să ating eu însumi rănile Lui.
Toma este numit „necredincios”, pentru că a spus că nu va crede până nu-L va vedea pe Isus. Toma a vrut să se asigure, punându-și degetul pe rănile cauzate de cuie de pe mâinile lui Isus și mâna pe rana de suliță din coasta Lui. Toma avea nevoie de dovezi concrete pentru a crede.
O săptămână mai târziu, ucenicii s-au adunat din nou.
Isus, ca și data trecută, a apărut pe neașteptate.
- Pace vouă! i-a salutat El.
Atunci Isus, întorcându-Se către Toma și întinzând mâinile, a zis:
- Acestea sunt rănile Mele, Toma. Atinge-Mă! Nu fi un necredincios, ci un credincios care se încrede în Dumnezeu!
Rușinat de necredința sa și de cuvintele pe care le-a spus mai devreme, plin de dragoste pentru Mântuitorul înviat, a căzut la picioarele lui Isus și I s-a închinat. Cu o voce tremurândă, a strigat:
- Domnul meu și Dumnezeul meu!
ÎNTREBĂRI
1) S-a arătat Isus ucenicilor? Cum?
2) Cum s-a manifestat necredința lui Toma?
3) De ce era el numit „Toma necredinciosul”?
4) L-a mustrat Isus pe Toma?