Învierea lui Lazăr

Lazăr, fratele Martei și al Mariei din Betania, era grav bolnav. Surorile s-au temut că va muri, așa că au trimis vorbă lui Isus:

- Doamne! Prietenul tău este grav bolnav.

Domnul știa despre cine este vorba, dar nu s-a îngrijorat. El le-a răspuns:

- Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu!

Isus a mai rămas cu ucenicii Săi încă două zile în locul unde primise vestea despre boala lui Lazăr, apoi a spus:

- Să mergem! Lazăr doarme, dar eu am să-l trezesc.

Ucenicii au ezitat, dar Isus a spus:

- Lazăr e mort! Dar mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeți mai lesne. Să mergem la el!

Când Domnul a ajuns în Betania, Lazăr zăcea deja de patru zile în mormânt. Satul era aglomerat, pentru că mulți evrei veniseră din Ierusalim și din împrejurimi pentru a le mângâia pe Marta și pe Maria.

Marta a auzit că Isus se afla în apropierea satului și a mers în întâmpinarea lui. Maria a rămas acasă.

Când Marta L-a întâlnit pe Isus, I-a spus:

- Doamne! Dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. Dar știu că ceea ce Îi ceri lui Dumnezeu, El Îți va da!

Isus a răspuns:

- Fratele tău va învia!

- Știu că va învia la sfârșitul timpului, în Ziua Judecății, a spus Marta.

- Eu sunt învierea și viața, i-a zis Isus. Cine crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi acest lucru?

- Da, Doamne! Cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume, a răspuns femeia și a alergat să-i spună surorii sale că Isus a venit și o așteaptă.

Maria, auzind cuvintele surorii sale, s-a ridicat repede și a alergat la Isus. A căzut la picioarele Lui și a plâns cu amar. Când Isus a văzut cât de triști erau toți, a întrebat cu înfrigurare unde l-au pus pe mort. I s-a arătat. Când Isus s-a apropiat, a plâns și a poruncit să se rostogolească piatra de la intrarea în peștera în care zăcea Lazăr. Niște oameni au dat piatra la o parte. Dar Domnul Și-a ridicat privirea spre cer și a zis:

- Tată, Îți mulțumesc că m-ai ascultat!

Apoi, a strigat cu voce tare:

- Lazăr! Ieși afară!

Atunci, s-a întâmplat ceva de neconceput: mortul a ieșit afară, cu picioarele și mâinile legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într-un ștergar. Isus a poruncit:

- Dezlegați-l, dați-i drumul!

Mulți dintre evreii, care au văzut această mare minune, au crezut în Domnul Isus.