Învierea fiicei lui Iair

Niciodată Iair nu a mai fost nevoit să alerge atât de tare. El era unul dintre conducătorii sinagogii (casa în care evreii se adunau să se roage) și nu se obișnuia ca persoanele cu astfel de funcții importante să alerge. Dar acum, fiica lui era pe moarte. Avea doisprezece ani. Iair își iubea mult fiica, dar zilnic privea cum sănătatea ei se înrăutățea pe zi ce trecea. Tocmai atunci Isus și ucenicii Săi au ajuns în oraș, iar Iair a decis să-I ceară ajutorul. Când a ajuns la Isus, a căzut în genunchi și L-a implorat:

- Învățătorule, fiica mea este pe moarte. Te rog să vii și să o salvezi! Te implor! Grăbește-te, altfel va fi prea târziu!

- Să mergem, îi răspunse Isus. Tu du-te înainte și Eu te voi urma.

Cu toate acestea, nu era ușor de trecut prin mulțimea de oameni și au înaintat foarte încet. Dintr-o dată, Iair observă că unul dintre slujitorii săi se grăbea spre el. Servitorul îi spuse:

- Nu trebuie să-L mai deranjezi pe Învățătorul. Fiica ta adineaori a murit.

Inima lui Iair aproape că se opri. S-a terminat! Copila iubită murise! Toată strădania a fost în zadar. Iair a rămas încremenit și fața lui s-a făcut palidă ca moartea.

Isus a auzit vestea dată de servitor. El și-a pus brațul în jurul umerilor lui Iair și i-a spus:

- Nu-ți fie teamă, fiica ta se va face bine.

Conducătorul sinagogii nu știa ce să creadă. Uluit de durere, se îndrepta șovăind spre casă. Isus îl urmă.

Pe măsură ce se apropiau, se auzeau plânsete și tânguiri puternice. Isus spuse:

- Nu plângeți, fetița nu e moartă, ci numai doarme.

Când auziră oamenii aceste cuvinte, au început să râdă de El.

Ei știau cu certitudine că fetița era moartă. Cum putea să spună El lucruri atât de ridicole! Isus îi alungă pe toți și, împreună cu părinții și cu ucenicii Săi, Petru, Ioan și Iacov, au intrat în camera în care fetița era întinsă pe pat. Domnul a luat-o de mână și i-a spus:

- Fetițo, scoală-te!

Atunci fetița inspiră adânc, apoi încă o dată și deschise ochii. Fața ei a recăpătat culoarea inițială și s-a ridicat în picioare.

Părinților nu le venea să creadă ce vedeau. Copilul lor era viu! Ce bucurie!

- Dați-i fetei ceva de mâncare, trebuie să-și recapete puterile acum, le-a spus Isus.

Apoi se ridică în picioare, îi zâmbi din nou fetei și ieși. Ucenicilor nedumeriți le-a trebuit ceva timp să-și revină și să se grăbească după Învățător, lăsând astfel familia cu preocupările sale fericite.