Victoria credinței

După vizita lui Samuel, David a continuat să pască oile. Deseori, conducând oile la pășune, își lua harpa cu el. Când animalele ronțăiau liniștite la iarbă, el cânta și compunea cântece noi. Uneori, ciobanul trecea prin momente dificile. Astfel, odată, el a trebuit să apere oile de un urs.

„Dumnezeu se poartă cu mine așa cum mă port cu oile mele” – s-a gândit David când era cât pe ce să-și piardă mielul. „El are grijă de mine și mă protejează atunci când sunt în pericol”.

David și-a luat harpa, s-a gândit puțin, alegând corzile și a început să cânte:

„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” (Psalmii 23:1-4)

Regele Saul suferea de izbucniri bruște de mânie, deși mai târziu regreta și era permanent trist. Într-o zi, s-a înfuriat din nou foarte tare și i-a îngrozit pe toți cei de la curtea sa. Unul dintre servitorii lui Saul i-a sugerat să-l cheme pe David care știa să cânte bine la harpă. Cântecul său trebuia să îl liniștească pe rege. Așa a ajuns David la curtea regelui. O, dacă ar fi știut Saul că omul pe care Samuel îl unsese să fie rege stătea în fața lui! Dar el nu bănuia acest lucru și, curând, l-a îndrăgit cu toată inima pe tânărul David. Iar cântatul lui la harpă îi liniștea cu adevărat inima lui Saul.

Când regele Saul a plecat la război împotriva filistenilor, David a putut să se întoarcă acasă. Cine avea nevoie de un cântăreț tânăr în timpul războiului? Așa că David s-a întors la păstoritul oilor tatălui său, iar frații săi au plecat la război cu Saul.

Într-o zi, tatăl său l-a chemat și i-a spus:

– Fugi acolo unde s-a oprit armata noastră și du-le fraților tăi ceva de mâncare.

Lui David i-au trebuit doar câteva ore pentru a ajunge la locul unde se afla armata. A dus mâncare fraților săi, s-a așezat lângă ei și asculta ce povesteau soldații. Dintr-o dată, toți s-au oprit din vorbit și au început să privească intens în depărtare. Un filistean se apropia de armata israelită. O, ce războinic era! Era puternic și musculos și avea o înălțime de aproximativ trei metri! Numele lui era Goliat. Purta un echipament greu și avea o suliță uriașă în mână.

– Oferta mea este încă valabilă! a strigat el. Dați-mi un om și ne vom lupta unul la unul. Dacă mă va învinge, ne vom considera înfrânți. Dacă voi învinge eu, voi veți fi cei învinși. Vă este frică, lașilor?

– V-a mai provocat la luptă? i-a întrebat David pe frații săi.

– Da, și de mai multe ori. Dar, bineînțeles, în zadar. Să te lupți cu această namilă înseamnă sigur să mori!

– Dar Dumnezeu este de partea noastră! a exclamat mirat David.

Soldații au râs.

– Ce legătură are acest lucru cu Dumnezeu? La urma urmei, vorbim despre putere, îndemânare și o înarmare bună. Regele Saul a promis chiar că își va căsători fiica cu cel care îl va învinge pe Goliat. Dar nimeni nu a îndrăznit.

Saul a fost anunțat că tânărul David, cel care cânta la harpă pentru el, a venit în armată. Așa că Saul a poruncit să îl cheme.

– Lasă-mă să mă lupt cu filisteanul, l-a rugat el.

– Nici să nu te gândești la asta! a răspuns regele. Ești încă prea tânăr, iar Goliat este un războinic puternic și experimentat.

– Dar am învins atât ursul, cât și leul când au încercat să fure mieii din turma mea. Dacă Dumnezeu m-a ajutat atunci, mă va ajuta și împotriva filisteanului, a spus el încrezător.

– Credința ta mă fascinează, a răspus Saul. Nimeni în afară de tine nu vrea să accepte provocarea... Îmbracă armura mea, ia-mi armele și apoi mergi cu Dumnezeu!

David a încercat să îmbrace armura lui Saul, dar era prea grea pentru el, abia își putea mișca picioarele în ea. Așa că, după ce le-a dat jos, David și-a luat praștia, a găsit cinci pietre netede, și-a luat toiagul de păstor și a plecat în întâmpinarea filisteanului.

– Ha-ha-ha-ha! a râs el când l-a văzut pe tânărul cu praștia venind spre el. Tu ești cel care se va lupta cu mine?!

– Tu ai venit împotriva mea cu sabia și cu sulița, iar eu am venit împotriva ta în Numele Domnului, Dumnezeul oștirilor lui Israel! a strigat David.

El pus o piatră în praștie, a învârtit-o și a aruncat-o spre filistean. Piatra l-a lovit pe uriaș drept în frunte, acolo unde coiful său nu-l proteja. Goliat a căzut la pământ. David a alergat la el, a smuls sabia filisteanului din teacă și l-a ucis. Când israeliții au văzut acest lucru, au prins curaj și i-au alungat fără teamă pe filisteni din țara lor.

ÎNTREBĂRI

1) Ce arme i-a dat Saul lui David?

2) Cum și-a bătut joc Goliat de David?

3) Cum l-a învins David pe Goliat?