Tânărul Samuel

Israeliții trăiau în țara promisă de mulți ani. Ei au construit case, au cultivat câmpuri și au plantat viță-de-vie, apărându-și în mod constant pământul împotriva dușmanilor.

Cortul întâlnirii, în care ei depozitaseră plăcile cu cele zece porunci ale lui Dumnezeu în timpul petrecut în deșert, se afla acum pe munte. Oamenii care doreau să se roage lui Dumnezeu sau să Îi aducă jertfe, mergeau acolo.

Preotul Eli stătea în fața intrării în cort și privea oamenii care urcau aici. El era bătrân, așa că nu-și mai îndeplinea îndatoririle preoțești, fiii săi făceau acum acest lucru. Dar, din nefericire, ei nu erau ascultători de Dumnezeu și făceau multe lucruri rele. Eli știa acest lucru și le spunea cu amărăciune că fac rău, dar fiii nu ascultau cuvinte tatălui lor.

Într-o zi, la Eli a venit o femeie ducând de mână un băiețel.

– Bună ziua! Numele meu este Ana. Îți amintești de mine? Aici, în fața Cortului, acum câțiva ani, m-am rugat lui Dumnezeu pentru un fiu. Eram destul de disperată pe atunci. Mă rugam și plângeam, îți amintești? Iar acum sunt fericită. Iată-l pe fiul meu! – s-a uitat femeia cu dragoste la băiat. Chiar tu mi-ai spus că Dumnezeu îmi va asculta rugăciunea. Numele fiului meu este Samuel și trebuie să rămână cu tine. El te va ajuta să-L slujești pe Dumnezeu. Am făcut un jurământ să îl dedic Domnului.

– Dumnezeu să te binecuvânteze, Samuel! a spus Eli. Vino, îți voi arăta locul în care vei sta.

Lui Samuel îi plăcea să-l ajute pe Eli.

Într-o seară, Samuel, obosit, s-a întins lângă chivotul sacru și a adormit. Dintr-odată, s-a trezit auzind cum cineva îl strigă pe nume.

– Ce s-a întâmplat?! a exclamat el.

Nimeni nu i-a răspuns, așa că s-a ridicat și a alergat la Eli.

– M-ai chemat? a întrebat el.

– Nu, a răspuns Eli, eu nu te-am chemat. Du-te înapoi la culcare!

„Ciudat”, – s-a gândit Samuel, întorcându-se și adormind în curând.

– Samuel! a auzit din nou băiatul și a tresărit de spaimă.

A fugit repede spre Eli.

– Dar acum m-ai chemat, nu-i așa?

– Nu, nu te-am chemat, băiatul meu, a clătinat Eli din cap. Du-te la culcare!

Samuel a adormit din nou. Apoi, a auzit pe cineva strigându-i din nou numele cu voce tare. „Nu se poate să mă înșel din nou”, s-a gândit Samuel și a alergat la Eli.

– Sunt aici, Eli! Să-ți aduc ceva?

Preotul și-a dat seama că Dumnezeu era Cel ce îl striga pe Samuel.

– Întoarce-te și culcă-te. Iar când Dumnezeu te va chema din nou pe nume, răspunde astfel: „Vorbește, Doamne, robul Tău Te ascultă!”.

Samuel s-a culcat liniștit în patul său și a început să aștepte. Dintr-o dată, a auzit din nou vocea:

– Samuel, Samuel!

– Vorbește, Doamne, robul Tău Te ascultă! a răspuns încet Samuel, cu o voce tremurândă.

Și Dumnezeu i-a spus:

– Voi aduce judecata asupra casei lui Eli. Îl voi pedepsi pentru că nu și-a oprit fiii, deși știa că aceștia Mă dezonorau prin comportamentul lor. Amândoi vor muri în aceeași zi.

Când Samuel a auzit acest mesaj teribil de la Domnul, nu a mai putut închide un ochi până dimineața. Când a răsărit soarele, Samuel a deschis ușile Cortului.

– Ce ți-a spus Dumnezeu noaptea? l-a întrebat Eli.

Samuel a ezitat să răspundă, nu voia să vorbească despre teribila prezicere a Domnului, dar apoi s-a hotărât să-i spună totul lui Eli. Preotul a rămas tăcut o clipă, apoi a dat din cap și a spus cu tristețe:

– Dacă Dumnezeu a spus-o, așa va fi. El este Domnul.

Câțiva ani mai târziu, totul s-a întâmplat exact așa cum i-a spus Dumnezeu lui Samuel în acea noapte.

Pe măsură ce anii treceau, Samuel creștea și Domnul era cu el. Tot Israelul a aflat că Samuel era demn să fie profet al Domnului. Domnul îi dezvăluia adevăruri importante pe care Samuel le transmitea poporului lui Israel.