Șarpele de aramă

Mult timp a călătorit Israel prin pustiu. Uneori, când erau foarte aproape de țara Canaanului, norul se deplasa în altă direcție și israeliții trebuiau să se întoarcă în deșert. Acest lucru îi întrista foarte mult, deoarece își doreau atât de tare să intre în Țara Promisă. Dacă evreii nu ar fi cârtit în pustie, Domnul i-ar fi condus demult în Canaan, dar, ca pedeapsă, El nu îi lăsa încă acolo.

Într-o zi, ei s-au răzvrătit din nou împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise:

– De ce ne-ați scos din Egipt? Vom muri de foame în deșert. Aici nu este nici pâine, nici apă, ne-am dezgustat de mană!

Din cauza aceasta, Dumnezeu le-a trimis evreilor o pedeapsă severă: șerpi veninoși care îi înțepau. Mulți oameni au murit din cauza mușcăturilor acestor șerpi.

Atunci poporul lui Israel s-a pocăit și a zis lui Moise:

– Noi am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te ca Dumnezeu să ne izbăvească de șerpi.

Moise s-a rugat pentru popor. Și Dumnezeu i-a auzit rugăciunea și i-a poruncit:

– Luați niște cupru și faceți din el un chip al șarpelui. Atârnați-l de un stâlp și spuneți-le oamenilor care au fost mușcați de șerpi să se uite la șarpele de cupru și atunci vor rămâne în viață.

Oamenii afectați de mușcături, oriunde se aflau în tabără, puteau să se uite la șarpele de cupru. Acest lucru era suficient pentru a face să dispară boala și să le redea sănătatea și puterea. Israeliții care au crezut în Dumnezeu și au privit la șarpele de aramă au fost vindecați de boala lor și L-au lăudat pe Dumnezeu. Din păcate, nu toți au crezut că, pentru a fi vindecați, era suficient doar să privești la șarpele de aramă. Ei nu credeau și nu se uitau, de aceea mureau. Nu șarpele de aramă era cel care dădea viață, ci Dumnezeu! Tot ce se cerea de la oameni erau credința și acceptarea metodei Sale de salvare.