Trecerea Iordanului

Dis-de-dimineață, Iosua împreună cu poporul lui Israel s-au dus la Iordan. Au așezat tabăra pe malul râului și au început să se pregătească de traversarea lui. Iosua le-a spus oamenilor că, mai întâi de toate, trebuie să se sfințească, pentru că Domnul voiește să facă o minune.

A doua zi, Domnul i-a spus lui Iosua:

– Astăzi Îi voi arăta poporului că te voi ajuta cum l-am ajutat pe Moise. Spune preoților: „De îndată ce picioarele voastre vor intra în apele Iordanului, opriți-vă cu Chivotul legământului!”

Iosua a poruncit preoților să ia Chivotul legământului și să meargă cu el înaintea poporului. Poporului i-a spus așa:

– În această zi veți vedea minunile Domnului și veți cunoaște că în mijlocul vostru este un Dumnezeu viu! Chivotul legământului va merge înaintea voastră prin Iordan. Luați câte o persoană din fiecare seminție. Ei vor primi o poruncă specială! De îndată ce picioarele preoților care vor purta Chivotul Domnului vor atinge apa Iordanului, apa se va despărți: pe o parte se va acumula și va sta ca un zid, iar pe altă parte se va scurge.

Când preoții care purtau Chivotul legământului au intrat în râu, apa care venea de sus s-a oprit brusc. Un zid mare de apă s-a format în partea de sus a râului, la o oarecare depărtare de locul în care se aflau preoții. Pe cealaltă parte, apa a continuat să curgă până când a secat. A apărut un drum larg și preoții au dus Chivotul până în mijlocul râului. Acolo s-au oprit.

Și toți israeliții au trecut pe uscat pe lângă chivot și au mers de cealaltă parte a Iordanului.

Domnul a poruncit ca doisprezece bărbați, reprezentanți ai fiecărei seminții a lui Israel, să ia câte o piatră de pe fundul râului unde se aflau preoții cu chivotul și să o ducă până la locul unde poporul urma să înnopteze. Din alte douăsprezece pietre, Iosua a făcut un monument de aducere aminte în albia Iordanului, în locul unde stăteau preoții cu Chivotul legământului.

După ce tot poporul a trecut de cealaltă parte a Iordanului, au ieșit și preoții cu Chivotul Domnului. De îndată ce au ieșit din Iordan, apele au inundat albia râului și au curs ca înainte, umplând malurile. Poporul, uimit de această minune a Domnului, și-a așezat tabăra în Ghilgal, la est de cetatea Ierihonului. Acolo, Iosua a așezat cele douăsprezece pietre pe care cei doisprezece bărbați le căraseră din râu și a spus poporului:

– Când fiii voștri își vor întreba părinții „Ce înseamnă aceste pietre?”, spuneți-le: „Apa Iordanului s-a despărțit aici, în fața Chivotului legământului Domnului”. Și pietrele acestea vor fi o amintire veșnică pentru Israel, ca să știe toate neamurile pământului că mâna Domnului este puternică și ca voi să vă temeți de Domnul Dumnezeul vostru în toate zilele vieții voastre!)