În Egipt

Negustorii l-au adus pe Iosif în Egipt și l-au vândut lui Potifar, un demnitar al faraonului, șef al gardienilor. Iosif a învățat repede limba egipteană și, în toate domeniile, era foarte descurcăreț, astfel că, în curând, el a devenit paznic de sclavi în casa lui Potifar. Iosif era bucuros că Dumnezeu nu-l abandonase în această țară străină și că îl ajuta.

Potifar a fost un stăpân bun, spre deosebire de soția lui vicleană. Într-o zi, când Potifar nu era acasă, ea l-a acuzat pe Iosif de o infracțiune pe care nu o comisese. A mers la închisoare pentru asta, dar Dumnezeu nu l-a părăsit nici acolo.

Șeful penitenciarului a observat că Iosif era un om de încredere și l-a pus să se ocupe de deținuți. Într-o noapte, doi deținuți, mai marele paharnicilor și mai marele brutarilor, au avut câte un vis care i-a tulburat.

- Dacă Dumnezeu îmi va spune semnificația viselor voastre, atunci vă voi ajuta, le-a spus Iosif. Povestiți-mi-le!

Când Iosif a auzit visele paharnicului și brutarului, nu a fost nevoie să se gândească prea mult; Dumnezeu Însuși i-a interpretat lui Iosif înțelesul lor.

Ceva mai târziu, într-o casă foarte diferită, departe de închisoare, într-un dormitor magnific, un alt bărbat a avut un vis ciudat: era regele egiptean, Faraon. El a văzut în visul său cum șapte vaci ieșiseră din râul Nil. Erau sănătoase și bine hrănite și pășteau liniștite pe mal. Apoi au mai ieșit din Nil încă șapte vaci atât de slabe, încât le puteai număra oasele. Vacile slabe le-au mâncau pe cele grase, dar asta nu le-a făcut mai grase.

Și Faraon s-a trezit. Dar curând a adormit din nou și a avut un alt vis. De data aceasta, a văzut o tulpină pe care creșteau șapte spice. Spicele erau mari și pline de boabe, dar, deodată au apărut alte șapte spice, uscate și goale. Și iată că spicele goale le-au mâncat pe cele pline de boabe. Această scenă era îngrozitoare.

Regele s-a trezit cu transpirații reci, cuprins de o neliniște puternică. Își dădea seama că visele erau vise, dar ce însemnau ele?

Faraon a început să se gândească, dar nu a putut găsi o explicație potrivită pentru visele pe care le avusese. Așa că a ordonat tuturor înțelepților egipteni să vină imediat la palat. Când toată lumea a fost adunată, Faraon le-a povestit visele sale.

Dar niciunul dintre înțelepți nu a putut dezvălui sensul viselor. Înfuriat, Faraon i-a alungat pe toți. Atunci, căpetenia paharnicilor, care fusese în închisoare cu Iosif în urmă cu doi ani, și-a amintit de el, doar el îi explicase semnificația visului său.

Paharnicul i-a spus lui Faraon despre aceasta, iar regele a ordonat ca Iosif să fie adus imediat la el.

– Deci poți explica visele? l-a întrebat Faraon pe Iosif.

– Nu, nu pot face asta, a răspuns Iosif, dar Dumnezeu îmi descoperă semnificația lor.

Și Faraon i-a povestit tot ce văzuse în visul său.

– Ambele vise înseamnă același lucru, a spus Iosif. Cele șapte vaci grase, ca și cele șapte spice pline pe care le-ai văzut, înseamnă șapte ani de belșug în Egipt. Dar vacile slabe și spicele uscate indică șapte ani de foamete care vor urma. Foametea va fi atât de feroce încât, la scurt timp după ce va începe, nu va mai fi nicio urmă din belșugul anterior. Iar faptul că ai văzut două vise care semnifică același lucru arată că Dumnezeu va îndeplini cu siguranță ceea ce tocmai ți-am spus.

Faraon părea foarte îngrijorat.

– Nu există nicio cale de a evita necazul care ne amenință țara?

– Există! a răspuns Iosif. Foamete va veni inevitabil, dar tu trebuie să te pregătești pentru ea. Te sfătuiesc să numești un om înțelept care să supravegheze aprovizionarea cu cereale. Timp de șapte ani, el va trebui să cumpere surplusul de recoltă și să îl depoziteze în locuri speciale. Și când va veni seceta, va fi hrană suficientă.

Lui Faraon i-a plăcut această sugestie. S-a ridicat și i-a spus lui Iosif:

- De vreme ce Dumnezeu ți-a descoperit toate aceste lucruri, nu este nimeni mai înțelept și mai prudent ca tine. Poporul meu va împlini toate cuvintele tale. Eu te pun conducător peste toată țara Egiptului. Numai prin tron voi fi mai presus de tine.

Ca semn al puterii sale, Faraon a luat inelul de pe mâna sa și l-a pus pe mâna lui Iosif. De asemenea, l-a îmbrăcat în haine bogate și i-a pus un lanț de aur la gât. Faraon i-a dăruit lui Iosif un car și toți oamenii care îl întâlneau trebuiau să se închine în fața lui.

Astfel, Faraon l-a făcut pe Iosif conducător al Egiptului. Iosif a trebuit să muncească din greu preluând guvernarea țării. El a poruncit să fie construite depozite mari de cereale în toată țara. El nu-și pierdea timpul în plăceri și ospețe, ci se îngrijea de bunăstarea poporului.

Iosif era nespus de recunoscător lui Dumnezeu pentru modul miraculos în care îl eliberase din închisoare. Dar el nu se bucura pentru că purta haine bogate și avea o mare putere, ci pentru că avea ocazia de a face mult bine oamenilor, salvându-i de la înfometare.

În curând, Iosif s-a căsătorit și a avut doi fii. Se gândea la bătrânul său tată și spera să îl revadă într-o zi. De asemenea, își amintea de frații săi în speranța că aceștia s-au căit de fapta lor rea. În inima lui Iosif nu era ură față de frații săi. El înțelegea că Dumnezeu a fost cel care a permis ca el să fie vândut ca sclav în Egipt.

Și Dumnezeu a făcut acest lucru pentru ca, de fapt, să-i salveze de foame nu numai pe egipteni, ci și pe toți cei din familia lui Iacov.

ÎNTREBĂRI

1) Unde l-au dus negustorii pe Iosif după ce l-au cumpărat de la frații săi?

2) Cui l-au vândut pe Iosif?

3) Cum l-a ajutat Dumnezeu pe Iosif în Egipt?